Eseu?

“Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi, cu penele lui albăstrui, in azur. Si când se-ntoarce miroase a alb și a stele…”

Iubirea…Ai putea scrie pagini intregi despre ea, gasind de altfel,  și “defecte” , dar și “calități”. Un sentiment euforic, profund de asemenea, ducându-te pe culmi neștiute și negândite. Aș putea intreba dacă este înfinita, dacă poți iubi doar o singură persoană pentru tot restul vieții dar știu că nu aș avea un răspuns concret.

Iubirea este cel mai complicat sentiment din acest univers. Te poate face să efectuezi  lucruri extreme, să devii o persoana de care te temeai, să devii opusul tău. Este precum o boală;  ți se strecoară in suflet și in minte fără să realizezi, măcinându-și ființa; fiind totodată o provocare,  care sperie o mulțime de persoane, făcându-i să se inchidă in propria carapace de lut, excluzând acest sentiment din aria ce-i inconjoară.

Ca o corectare a acestui citat, sufletul, odată ajuns la apogeu, nu se poate intoarce decât fără aripi sau cu ele rupte, palid la față, cu interiorul distrus. O dată ce ai căzut de pe culmile iubirii, nu ajungi decât în mocirla opusă dragostei, in suferință si ură, ajungând la sfărșit, sfășiat.

Este de asemenea, lumina din intunericul tău ce trebuie sa o ții aprinsă  continuu, să nu faci greșeala de a o lăsa sa se stingă.  Acest sentiment este capabil să te transforme intr-un martir, deoarece printr-un ritual sacru v-ați jurat iubire veșnică iar acest ritual a fost distrus de pașii grei ai timpului efemer , ce și-au pus grav amprenta asupra voastră.

Un sentiment extrem, ce te indeamnă să faci fapte bune, de care să te simți mandru si să te lauzi. Care iti acorda o fericire constantă, plutind printre norii zăpezii ai cerului, zburând, simțindu-te liberă și implinită. Iar, pe cealalta parte, te poate provoca să acționezi impulsiv, rănind persoanele din jurul tău iar cel mai rău, este autodistrugere,  emanând o profundă durere, creându-se astfel ura , care este geamăna dragostei. Din iubire se naște ură, iar din ură se naște iubire.

Aș vrea să cred că această simțire care ar trebui sa fie inocentă, pură,  că se află  in sufletul omului o eternitate, dincolo de moarte, asimilâdu-se cu sufletele pereche, care din nefericire, sunt cele mai rare creații ale universului.

Vreau sa port in suflet o iubire eternă, să fiu unul dintre sufletele pereche, care nu  ajunge la statutul de nirvana, și  să dăinuiesc până când lumea va dispărea in negura galaxiei.

Acestea sunt cuvintele unei adolescente care crede cu tărie in iubirea pură, inocentă, ce zace ascunsă in sufletul omului ,inchisă și parasită din cauza fricii. O frică de patologie.

*

 

Mm, e bun de ceva sau nu prea? :d