*
-Haaaai! Te rog, te rog, te rog, te rog – Ourson și-a dus palma către gura mea și mi-a lipit buzele, făcându-mă astfel să tac. Când am dat să mă eliberez, își încolăci cealaltă mână în jurul gâtului, blocându-mi evadarea. Mă privi înebunit, cu buzele ușor țuguiate și încrețite, pregătit să-și țina mâna pentru mult timp acolo. Dă-mi drumul, promit că tac, am încercat eu să mormăi și să mă fac înțeleasă. El doar îmi zâmbi împlinit și porni la drum, trăgându-mă după el. Am mai mormăit eu să-mi de-a drumul dar când mă strânse și mai tare la piept, pentru a-și lipi mai bine palma asupra buzelor, am simțit o apăsare pe inimă si am ridicat brusc privirea iar când am întâlnit-o pe a lui, respirația mi s-a oprit brusc , idioata de inimă începând să bată ca o nebună, speriindu-mă. Îmi zâmbi jucăuș și continuă să meargă.
-Credeam că nu mai taci,vorbi ușurat, eliberându-mi gura. Și ține-ți gluga pe cap, mă dojeni în timp ce o aranjă. Trase ușor de ea și continuă drumul. Încă nu știam ce să fac, cum să reacționez,cum să mă comport. Să-i spun?Ce să-i spun? Că m-am îndrăgostit de el? Hah, Aimee, nu fi proasta, nu ești îndrăgostită de nimeni, rădeam eu în sinea mea. Bună gluma de moment. O să mă comport ca și cum nu s-a întâmplat nimic. De fapt, chiar nu s-a întâmplat nimic. Însă nu înțeleg de ce a avut grijă de mine în aceste zile,cât am stat la pat.Nu s-a mișcat nici o secundă de lângă mine, chiar dacă părinții mei au fost pe aproape să sune poliția,pentru a-l face să plece.Nici atunci nu s-a clintit de lângă pat, amenințându-i că mă va lua de lângă ei și mă va ascunde pentru totdeauna,fără speranță de intoarcere. Asta am auzit-o într-o secundă de revenire de a mea, după care am intrat din nou în sălașul somnnului.
Și s-a scuzat de sute de ori in fața a celei sclifosite, ceea ce a fost greșit. Trebuia să o mai aranjeze și el de două ori, nu să se scuze.Dar l-am aranjat bine, când am aflat. I am prins fălcuțele in degete și am tras bine de ele, legănându-le într-un ritm lent, ceea ce îi displăcea total.
A promis că va avea grijă de mine, că-mi va fi mereu alături și că nu mă va lăsa niciodată singură, că mă va proteja de toți cei care-mi vor răul și mai ales, mi-a promis că mă va lua din acest loc și vom pleca undeva departe, într-un loc unde-mi voi clădi fericirea.
M-am oprit din mers, vocea sa puternică ce mi-a rostit numele, mă trase din banda rulantă a gândurilor. Privirea sa confuză mă derută și mai mult și mi-am mutat ochii pe priveliștea din jur, și ce era mai interessant era că nu vedeam nimic. Aveam impregnat pe retină chipul său cu forme fine și curbe puțin proeminente, cu buze umflate și moi, puțin crăpate, ce aveau o culoare vișinie și cu nasul ascuțit și drept, uniformizat, ce avea o mică tăietura pe nara dreaptă, subțire precum un ac, armonizate perfect cu privirea obsidiană neagră, puțin migdalată. Iar contrastul dintre părul său negru precum jarul și pielea sa lucioasă, precum jadul alb, emanau o strălucire imposibil de suportat de către ochii mei.
Când mă strigă din nou, mi-am alungat toate gândurile și imaginile și am început să alerg spre el iar când am fost îndeajuns de aproape, i-am sărit în cârcă, ținându-mă strâns de umerii săi. Se chinui un pic la început să-si păstreze echilibrul, pentru a nu cădea tot cu mine.
-Poți face ce vrei, dar nu-ți i-au nici o motocicletă. Mulțumește-te cu a mea și cu mine, ca unic șofer de motocicletă dintre noi doi, îmi replică destul de clar, abținându-se să nu țipe. Mi-am înfipt degetele în părul său lung și negru pentru a i-l smulge dar m-am oprit când beculețul de mult uitat, s-a aprins.
-Atunci cară-mă. Mă cam dor picioarele. Știam că-mi va cânta în strună,că nu mă va arunca din cârca sa, așa că nu am renunțat și m-am ținut pe poziție.
-Dă-te jos pănă nu te arunc, mă amenință cu o voce groasă.De parcă nu știa că nu funcționa cu mine.O motocicletă tot va fi nevoit să-mi ia, dacă nu vrea să trăiască iadul pe pământ alături de mine.
-Poți încerca până vrei. De fapt, poți face ce vrei. Mă cunoști doar, am șuierat indiferentă printre dinți.
Se zbănțui puțin pentru a mă da jos, dar eșuă. Mi-am încolăcit brațele mai bine în jurul gâtului, care era acoperit cu o piele fina și catifelată, exact cum imaginasem in vise. (ups,nu am spus asta.) Mi-am lipit obrazul de al său și am simțit cum își încordează maxilarul. Îmi apucă picioarele, le ridică mai sus, după care își mută și mâinil mai sus pentru a mă ține.
-Să te ții bine, a spus înainte de a porni într-o fugă amețitoare, șerpuitoare. Alerga extraordinar de repede, chiar dacă eu mă aflam în spatele lui. Mă simțeam ciudat de bine. Mă simțeam liberă, precum o pasăre; ca și cum zburam. Nici un pic de teamă, spaimă că vom cădea și ne vom răni. Este singura persoană în care am încredere și alături de care mă simt în siguranță. Aș trece mări și oceane cu el lângă mine.Și prin Iad de aș trece, tot aș ști că vom răzbi.
Țipam cât mă ținu gura, exteriorizându-mi fericirea iar în extazierea mea îl auzeam și pe el, vocea sa groasă dezlănțuindu-se în tonuri masculine.Simțeam că era calea mea, că eram predestinată sa-i fiu alături, să ne ridicăm unul pe altul.Tot ceea ce simțeam în acel moment era fericire pentru că-l cunoscusem pe el.Mă bucuram pentru că am trecut printre atâtea doar pentru că mi-a sărit in cale.Dacă nu aș fi fost răpită nu l-aș fi întâlnit și probabil îmi pierdeam zilele plângând după dobitoci și nopțile prin discoteci, fumând si bând , ca disperata, ca jumătate din zi să o pierd in pat. Si bineînțeles, vechiul meu obicei ar fi luat și mai mult amploare, ajungând să lovesc cu ceva mult mai mare decât o sticlă goală de bere(Păcat că era goală.Animala aia merita niște lovituri bune pentru că mi l-a suflat pe…)
Dar El…era așa diferit de toți ceilalți.Se comporta drăgăstos cu mine, mă alinta, mă provoca și mai ales, lăsa cu greu garda jos, realizând că avea să se certe cu mine și două zile, dacă nu renunța el.Nu știam dacă avea grijă de mine din milă sau chiar ținea la mine. E o persoană greu de citit.
Clipa noastra de libertate se sfârși când am ajuns la o distanță de câțiva metri de locul unde-mi pierdeam o mare parte din zile, inainte să fiu răpită.
Se opri din alergat iar eu am sărit cum am apucat, neuităndu-mă pe unde calc. M-am agățat euforica de gătul lui, sprijinindu-mă cu totul de el. Cu un zâmbet larg, luminos, îmi apropiam chipul de al lui, întrebându-mă ce fac, ce vreau să fac și de ce nu mă pot stăpăni. M-am oprit la o mică distanță, pierzându-mă în privirea sa adâncă, pătrunzătoare, ce sclipea slab la lumina lunii.Eram cu totul hipnotizată.Mintea mi s-a golit iar carnea zvâcnea sălbatică pe sub piele. El mă privea pierdut, cu gura întredeschisă și cu brațul drept în jurul taliei mele. Îmi strânse porțiunea cărnii aflată sub atingerea sa și mă trase cu grijă spre el. Trupul începu să-mi tremure iar respirația imi devenea din ce în ce mai grea, de parcă tot aerul dispăruse. Eram o victimă a brațelor sale, a privirii, a gurii, a lumii lui. Ne priveam unul pe altul pierduți, cuprinși de o transă necunoscută, pășiți într-un alt univers, unde eu nu am mai fost niciodată. Își încordă brațul și mă mai trase câțiva centimetri, lipindu-mă de el, simțindu-i astfel fiecare vibrație a trupului. Respiram sacadat, simțind cum mi se opresc și bătăile inimii o dată cu ea. Voiam să se termine acel chin, acea emoție ce te sfărâmă, ce te amețeste, însă nu voiam să mă eliberez de brațele sale.Eram în stare să mă transfrom într-o hienă dacă cineva avea să facă acel lucru, pentru că în brațele lui mă simteam mai protejată decât dacă aș fi fost înconjurată de zece polițiști.
Un zgomot puternic ce veni dinspre bar, produs de începerea bruscă a muzicii, ne trase din acea stare hipnotizantă ce a pus stăpânire asupra noastră. Am închis gura și am clipit de câteva ori, fâstâcindu-mă, pe când el și-a inchis gura, insa privirea sa a rămas asupra mea, năucită. M-am întors pe călcâie cu spatele la el, mușcându-mi buza inferioară din cauza emoțiilor ce-mi străbateau întreaga ființă. Nici dacă s-ar afla Diavolul în persoană în fața mea nu aș tremura in halul ăsta.
Când am dat să fac un pas, m-a prins de mână și m-a întors cu fața la el. Respirația mi s-a oprit din nou și aveam o senzație foarte ciudată in stomac, ca și cum cineva mă gâdila. Să nu fie dracii ăia de fluturi, nu ei…Ba cred că ei erau cu siguranță pentru că starea de leșin mă cuprinse din nou.
Imi eliberă brațul și-l strecură iute pe al lui la spate, lipindu-mă de el, după care își vârî degetele lungi, de pianist, prin firele negre ale părului și mi-a tras capul, lipindu-și gura de a mea, devorând-o printr-un singur sărut. Limba sa umedă îmi invadă teritoriul de mult uitat de asemenea scene, trezindu-l la viață. Unirea buzelor, impleticirea limbilor, e un dans lasciv al pasiunii ce pulsa înăuntrul nostru, care a izbucnit precum soldații pregătiți de război. Îmi trasă mici linii pe spate, arzându-mi locurile cutreierate de atingerea sa, provocându-mi de altfel, mii de fiori. Le mușcă pofticios,trăgând ușor de buza inferioară, după care le sorbi cu lăcomie, sugându-le mai mult
Își trase suflul și se opri, trecându-și ușor limba prin deschizătura celor două buze , care acum au devenit vinete si umflate, și iși lipi fruntea de a mea, strângându-și puternic pleoapele.
Mi-am aruncat brațele în jos, lipsite de orice vlagă și m-am lăsat în puterea lui, eu fiind golita de energie. Îl priveam buimăcită, neștiind ce să fac, incapabilă să mă mișc. Îmi luă mâinile intr-ale sale și își împletici degetele cu ale mele.
-Respiră,șopti zâmbind,după care mă sărută pe frunte. Am înghițit în sec, simțind cum intru în pămănt de rușine. Acum ce ar trebui să fac? Nu am reușit decât sa dau din cap precum o marionetă ruginită.Asta e grav.Nici un bărbat nu m-a mai intimidat până acum.Am tresărit ușor când mă trase brusc de glugă în așa fel încât m-am apropiat și mai tare de el.
-Nu-ți mușca buza, Aimee, că mă înnebunești, a spus cu un glas răgușit.O,nu a spus asta.Nu,nu.Simt cum sangele imi clocotește iar pântecul incepe sâ mâ gâdile.Mă privi din nou adânc, pasional , vrând să mă posede.Nu vreau să mergem acolo. Nu am încredere in ei.
-Bine, să ne întoarcem, murmur fără să protestez. Până la urmă are dreptate. E multă lume și știu că există o mulțime de persoane care nu mă înghit și alții ar raspândi vestea imediat. Își împleti degetele cu ale lui și mă trase spre el,întorcându-ne acasă.
Aș sta să ma gândesc la ce se va intampla, ce ne va pregăti viitorul, cum vom scăpa de acei bolnavi.Cum vom trăi dacă suntem orice,numai muritori ,nu. Dar nu vreau să stric momentul. El, al cărui nume nu il cunosc incă, e aici,cu mine.Pe acest om care m-a răpit pentru un experiment ingrozitor, cred că-l iubesc. Aceasta ființă neumana vreau să fie alături de mine pentru totdeauna. Și acum mă bucur. Ma bucur de el, cât timp mai pot.
W.D 